Cum verifici suma de control SHA-256 a unui fișier descărcat în browser

O sumă de control este o amprentă scurtă calculată din conținutul unui fișier. Dacă faci hash fișierului descărcat și rezultatul se potrivește cu valoarea pe care o publică editorul, fișierul este identic, octet cu octet, cu cel pe care l-a calculat el. Dacă un singur bit diferă, amprenta se schimbă complet. Trage fișierul în generatorul de hash, lipește valoarea publicată, iar instrumentul arată ce algoritm se potrivește.

Ce dovedește o sumă de control

O sumă de control detectează modificările. Prinde o descărcare întreruptă la jumătate, un fișier deteriorat dintr-o conexiune instabilă sau de la un disc defect și o oglindă care servește o versiune diferită de cea originală. Astfel de erori sunt frecvente, iar un hash care se potrivește le exclude.

Nu dovedește însă că editorul este de încredere. Să presupunem că un atacator poate schimba fișierul de pe pagina de descărcare și poate edita și hash-ul afișat lângă el. Cele două se potrivesc, iar verificarea trece. O sumă de control este la fel de sigură ca locul de unde ai luat hash-ul. Pentru o verificare utilă, hash-ul trebuie să vină pe alt canal decât fișierul: un anunț de lansare semnat, un fișier de sume de control cu semnătură GPG, evidența unui manager de pachete sau site-ul editorului, accesat tastând adresa tu însuți. Un hash copiat de pe același link ca fișierul adaugă puțin împotriva unui atacator hotărât.

Nici un hash care se potrivește nu spune ceva despre ce face programul. Confirmă doar că ai fișierul pe care editorul l-a calculat. Dacă fișierul este sigur ține de editor și se stabilește prin semnătură, reputația sursei și pașii de verificare ai proiectului, dacă există.

Unde publică editorii hash-urile

Uită-te întâi lângă butonul de descărcare. Multe proiecte afișează valoarea SHA-256 chiar pe pagina de descărcare. Proiectele mai mari publică adesea un fișier, de obicei numit SHA256SUMS sau ceva similar, cu un rând pentru fiecare descărcare, și uneori un fișier de semnătură alături. Unele platforme de software păstrează hash-urile în metadatele proprii. README-ul și notele de lansare sunt celelalte locuri obișnuite.

Citește și numele algoritmului. O linie care spune SHA-256 cere un hash SHA-256, adică 64 de caractere hexazecimale. O valoare de 32 de caractere este MD5, iar una de 40 de caractere este SHA-1. Instrumentul trebuie să știe ce compari, și tu la fel.

Compară hash-ul în patru pași

1. Descarcă fișierul o singură dată, de pe pagina oficială.
2. Deschide generatorul de hash, alege Fișier și trage fișierul în zonă. Așteaptă să se termine. Fișierele foarte mari pot dura mult și pot depăși ce poate ține browserul în memorie.
3. Lipește hash-ul publicat în câmpul Hash așteptat, opțional. Majusculele și spațiile sunt ignorate, deci o valoare cu litere mari copiată de pe o pagină funcționează.
4. Caută potrivirea. Instrumentul arată ce algoritm se potrivește. Dacă niciunul nu se potrivește, nu rula fișierul. Descarcă-l din nou. Dacă și a doua copie eșuează, valoarea publicată și fișierul tău nu coincid, iar ar trebui să întrebi editorul care dintre ele este corectă.

Dacă preferi terminalul, aceeași verificare se face dintr-o comandă. Pe Linux, rulează sha256sum pe fișier. Pe macOS, shasum -a 256 face același lucru. În Windows PowerShell, Get-FileHash -Algorithm SHA256 cu calea fișierului dă valoarea. Rezultatul este același șir hexazecimal pe care îl arată instrumentul.

Un hash nu servește doar la compararea unei valori publicate. Verificarea corupției folosește aceeași idee ca să-ți spună dacă un fișier este deteriorat, iar fișierele duplicate se găsesc tot prin comparația hash-urilor, pentru a alege copiile identice dintr-un dosar.

Calcularea hash-ului pentru text scris

Modul text calculează hash-ul pentru ce scrii sau lipești. Mai întâi convertește textul în octeți UTF-8. O casetă de text păstrează sfârșiturile de rând ca LF, deci textul lipit este calculat cu sfârșituri LF, indiferent de sistemul din care vine. Un fișier salvat pe Windows are de obicei fiecare rând terminat cu CRLF, iar octeții lui dau un hash diferit. Așadar, când un editor îți dă hash-ul unui fișier, folosește modul Fișier și calculează hash-ul chiar pe fișier. Dacă vrei să vezi exact unde diferă două versiuni, instrumentul de comparare a textelor arată modificările una lângă alta.

De ce MD5 și SHA-1 sunt slabe

Instrumentul oferă MD5 și SHA-1 pentru că multe pagini de descărcare vechi le mai afișează. Pentru depistarea corupției sunt suficiente. O modificare întâmplătoare are o șansă extrem de mică să producă, din întâmplare, o valoare MD5 sau SHA-1 identică.

Împotriva unui atacator nu sunt. O coliziune înseamnă două intrări diferite cu același hash. Coliziunile MD5 pot fi produse acum ieftin, așa că niciun scop de securitate nu ar trebui să se bazeze pe MD5. O coliziune SHA-1 a fost demonstrată public în 2017, iar browserele și autoritățile de certificare au scos între timp SHA-1 din semnături. Dacă un editor oferă doar MD5 sau SHA-1, cere SHA-256 sau un fișier de sume de control semnat. Pentru orice caz în care cineva ar putea modifica intenționat fișierul, folosește SHA-256 sau ceva mai puternic. La data scrierii, niciun atac practic cunoscut nu strică SHA-256. Ghidul algoritmilor explică pe care să-l alegi.

Răspunsuri rapide

Un hash care se potrivește înseamnă că fișierul este sigur? Înseamnă că fișierul este cel care a fost calculat. Siguranța depinde de faptul că hash-ul vine de la o sursă de încredere.

Două fișiere diferite pot avea același SHA-256? Nu în practică. La data scrierii nu se cunoaște nicio metodă practică de a găsi o astfel de pereche.

De ce nu se potrivește hash-ul meu după ce l-am copiat? Verifică mai întâi algoritmul. Apoi caută un caracter lipsă sau în plus sau o copie tăiată. Majusculele și spațiile sunt ignorate, deci nu ele sunt cauza.